istorie

I. Scoala Zamolxiana. Dupa preotul cercetator de istorie Dumitru Balasa din Dragasani, Zamolxis (pe care il considera contemporan cu Moise si Zarathustra), ar fi infiintat, pe la anul 1300 i.Hr., o scoala ce functiona intr-un local, anume construit suprateran, in localitatea Soarelui.

In sustinerea opiniei Pr. D. Balasa, precum ca Zamolxis ar fi primul Rege nominalizat al dacilor, Mare Preot, legislator, intelept si foarte erudit, dar mai ales ca ar fi trait cu mult inaintea lui Pitagora, se alatura si atestarile istoricilor antici ca Herodot si Iordanes, sau ale filosofului Platon.

Tot astfel, la 1791, cercetatorul maghiar Huszti Andras arata ca Zamolxis "ar fi fost primul rege al dacilor... in anul 1402 i.Hr.

Zamolxis mai era numit Gebeleizis sau Cronos. Scoala zamolxiana, care marcheaza inceputul gnosticismului (adica al acelei cunoasteri ce apartine numai unor initiati) selectiona discipolii dupa atributele de cumpatare, inteligenta, dreapta judecata, evlavie si avea un scop precis, pragmatic. In acest andreon, scoala a barbatilor, se predau: scrisul, cititul, religia, psihologia, filosofia, matematica, fizica, astronomia, medicina, morala, etica, norme de comportare...

S-au identificat marturii ale scrierii pe piatra la Sarmisegetuza-Regia, la Costesti, dar si pe ceramica ca la Buridava sau Sucidava (Celei), pe vase, pe fusaiole, pe monede cu caractere latine ori eline, dar si altele lineare, ce se regasesc pana azi in rabojul taranului roman.

Nivelul stiintific al initierii dacilor, mai ales al preotilor, de exemplu in domeniul astronomiei, e subliniat, din secolul VI, de istoricul Iordanes in a sa "Historia getica" care arata ca marele preot Deceneu, pe langa disciplinele de mai sus, "le demonstra teoria zodiacului si le arata tot mersul planetelor si toate secretele astronomice, felul cum creste si descreste orbita Lunii, si le expunea comportamenetle celor 346 de stele in rapidul lor periplu ce le poarta de la Est catre Vest, apropiindu-le sau departandu-le pe polul ceresc".

Dupa Herodot, Strabon, Iordanes sau Platon, getii primeau o educatie religioasa sustinuta, o initiere in nemurire prin practica frecventa a dreptatii. In profunda sa analiza a zamolxismului, Prof. Dr. Ioan G. Coman releva si treptele necesare nemuririi traco-geto-dace (adica cele ale dreptatii, intelepciuni, si daruirii), trepte care puteau sa-i conduca spre dumnezeire si care erau in spiritul celor ale conceptiei crestine.

La premisele zamolxiene favorabile, invatatura noului cult crestin aducea insa cel mai frumos concept, acela al dragostei reciproce, iubire ce se adresa aproapelui, chiar daca acesta ii era dusman. Abolind Legea Talionului, Iisus Hristos preconiza iertarea si nu razbunarea.

Totodata, traco-geto-dacii au beneficiat si de seva directa, a valorilor crestine, la nivel apostolic. Asa cum arata Pr. Prof. Acad. Dumitru Staniloaie, crestinismul in Dacia a fost revelat apostolic de catre primul apostol chemat, Sfantul Apostol Andrei, ce era discipolul Sfantului Ioan Botezatorul si fratele Sfantului Apostol Petru.

Incepand cu parintele istoriei ecleziastice, episcopul Eusebius de Cezareea (la circa 330) si pana la savanti precum calugarul dominican Michaelis Le Quien (1740), o pleiada de scriitori si cercetatori straini au atestat predicarea Sfantului Andrei pe ambele maluri ale Dunarii de Jos, incepand cu Scythia Minor (adica Moesia sau Dacia Pontica) cu jumatate de secol inainte ca Dacia nord-dunareana sa devina provincie romana.

Pe langa memoria si sfintenia locului, in special in Dobrogea, pe care le vom arata la descrierea Pesterii Sfantului Andrei, marturia Papei Pius al II-lea este concludenta: "Sfantul Apostol Andrei a fost intampinat de o mare multime ce se inflacara la cuvintele sale". Un alt fapt care ar fi putut marca profund, inca de la jumatatea secolului I, forta si difuzarea crestinismului si peste Dunare, a fost intalnirea Sf. Apostol Andrei cu reprezentantii spiritualitatii dacice, preoti si nobili initiati, posibil chiar in frunte cu Marele Preot al regatului dac, condus atunci de regele Scorillo, tatal regelui Decebal.

In afara sortilor divini, prin care misiunea de apostolat a Sfantului Andrei a capatat destinatia Pontului, Traciei si Scythiei, apare semnificativ faptul (relevat de C. M. Ionescu, la 1905) prin care Dumnezeu ii reaminteste Apostolului Andrei, odata ajuns la Efes (in cea de a doua calatorie misionara): "Mergi in Bitinia, ca pe tine te asteapta inca Scythia"(dupa scrierile, de la anul 840, ale monahului Epifanus.

Aceasta poate arata si o cunoastere a nivelului spiritualitatii traco-geto-dacice, la circa 100 de ani de la revitalizarea scolii zamolxiene facuta in anul 44 i.Hr., de Marele Preot si Rege Deceneu, si continuata de urmasul acestuia, Comosicus.

Pe de alta parte, faptul ca Apostolul Andrei a predicat in limbile latina, elina si daca, incepand cu Scythia Minor (care de la anul 6 d.Hr. era provincie imperiala romana, deci dupa jumatate de secol de romanizare) poate explica prezenta dominanta a termenilor latini in crestinismul de la Dunarea de Jos, ce s-au pastrat pana azi in limba romana.

La acestea au contribuit si crestinii din cadrul colonistilor, al ostasilor romani, al negustorilor... vorbitori de limba latina, ca si alimentarea permanenta ce a urmat din intregul areal al imperiului, de la centrele misionare cappadociene, eline, mediteraneene, ellyrice, besse... pana la cele bizantine. (Va urma)

Din volumul "Absida Altarului" de Silvia PAUN, premiat in 2002 de Academia Romana

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=161896&data=2004-11-06